NERABDARE. Asta este sentimentul care defineste cel mai bine starea pe care o am inainte de a face/avea un anumit lucru pentru prima oara. Incep sa ma gandesc din ce in ce mai mult la lucrul respectiv si asta ma face sa mi-l doresc si mai tare. Am avut multe nopti in care nu reuseam sa adorm pentru ca ma gandeam la cum ar fi sa am/fac un anumit lucru.

La fel s-a intamplat si in momentul in care m-am hotarat sa ma mut de pe wordpress.com pe un domeniu propriu. Ma gandeam de ceva vreme la mutarea asta, dar intr-o seara, in timp ce incercam sa adorm, m-am hotarat: imi iau domeniu! Am inceput sa ma gandesc la nume de domenii, la teme, la plugin-uri, la de toate pana cand am adormit (tarziu, tinand cont de cat de greu m-am trezit a doua zi).

In ziua urmatoare, dupa ce am adunat toate informatiile necesare, am trecut la treaba. Am inregistrat domeniul si am completat formularul pentru servciul de gazduire. Aici incepe partea cea mai enervanta pentru o persoana nerabdatoare, lucrurile care nu mai depind de tine. Si ca sa fie si mai interesant, a venit weekend-ul. Doua zile in care nu se proceseaza tranzactii bancare iar oamenii sunt liberi (in general). Asta nu m-a impiedicat insa sa verific adresa de mail de fiecare data cand ma asezam la calculator, cu speranta primirii unui mail in care sa mi se spuna ca domeniul este activ. Evident ca nu am primit nimic, ramanand doar cu speranta. Pe de alta parte a fost bine, pentru ca mi s-a parut unul dintre cele mai lungi weekend-uri din ultima vreme.

Luni dimineata nerabdarea s-a accentuat. Am deschis mailul si am gasit mesajul mult asteptat, “Confirmam efectuarea platii. In cel mai scurt timp domeniul va fi activat”. Din 5 in 5 minute verificam mailul si dadeam whois la domeniu, asteptand ca statusul sa se modifice din HOLD in OK. Dupa doua ore, am primit confirmarea: “Numele de domeniu lavirgil.ro a fost inregistrat si poate fi administrat incepand cu acest moment”, iar dupa inca 20 de minute a venit si mesajul izbavitor de la firma de hosting: “Acesta este un mesaj care confirma faptul ca ati achitat factura …”. Am adaugat nameserverele si dupa 2 ore asteptarea a luat sfarsit. Aveam domeniu, aveam host, tot ceea ce urma depindea numai mine!

Instalarea Wordpress-ului a mers ca pe roate, mai ales ca ma documentasem destul inainte. Cu tema a fost mai greu. Desi alesesem cateva teme dragute, atunci cand a venit momentul sa pun una dintre ele m-am blocat. Nici una nu-mi mai placea si gaseam la fiecare cate un defect. Dupa noi cautari pe site-urile de teme, cea pe care o vedeti acum a iesit castigatoare. Urma primul post si implicit …

EMOTIE. Ce sa scriu? Va citi cineva? Ce impresie isi va face?, sunt doar cateva din intrebarile care imi veneau in minte. Momentul pe care il asteptasem cu atata nerabdare venise in final, iar eu nu stiam ce sa scriu. Dupa cateva minute de privit in monitor, m-am hotarat sa scriu un “Hello World” in care sa anunt, simplu, aparitia domeniului. Am scris, am apasat “Publish” si am inceput sa astept aparitia primului cititor, dar mai ales a primului comentariu. Eram curios sa vad ce va spune, va fi de bine, va fi de rau, si noi intrebari imi veneau in minte. Nu a durat mult, vreo 10 minute, si a aparut primul comentariu in care am primit felicitari. Apoi a aparut inca unul, si inca unul, iar emotia s-a transformat in …

BUCURIE. Sunt bucuros pentru ca sunt persoane care citesc ceea ce scriu eu, care imi aprecieaza ideile (indiferent daca sunt de acord cu ele sau nu) si cu care pot purta un dialog. Nu sunt multi, dar sunt suficienti pentru a ma motiva si pentru a simti ca nu vorbesc singur. Imi face placere sa informez, sa-mi impartasesc experientele si opiniile si sper sa am si in continuare timpul necesar pentru a ma ocupa de blog.

Acesta ar fi raspunsul meu, sincer si poate un pic prea detaliat, la intrebarea primita aici. Gabi, felicitari pentru idee!