O sa incep prin a va spune ca nu-mi place sa merg la doctor. Motivele ar fi nenumarate, iar cel mai important este ca niciodata nu ajungi la medic din placere. Din pacate, sunt momente cand nu ai incotro si trebuie sa mergi. In acel moment, ai doua variante: apelezi la sistemul de sanatate de stat sau mergi la un cabinet particular.
Daca alegi prima varianta, primul loc unde pe unde trebuie sa treci este medicul de familie, pentru o consultatie preliminara si o trimitere la medicul specialist. Aici incepe aventura! Trebuie sa stii cand sa mergi pentru a nu sta la coada cu orele.
Eu am fost nevoit sa merg la medicul de familie pentru a obtine o adeverinta. Ca sa fiu eficient, mi-am propus sa merg la inceputul programului, pentru a nu intarzia prea mult la serviciu. Teapa! Cu un sfert de ora inainte de inceperea programului, sala de asteptare era plina. Nu va inchipuiti ca erau tot persoane care se grabeau la munca. Nu, era plina de batrani care venisera si cu o ora mai devreme ca „…ce sa fac maica acasa?”! Am facut un calcul scurt, inmultind 10 minute cu numarul de persoane care asteptau, am zis buna ziua si-am plecat. Aveam de gand sa ma intorc cu o jumatate de ora inainte de terminarea programului, in ideea ca va fi mai liber. Si am avut dreptate, sala de asteptare era goala. Din pacate, era si un motiv pentru asta: doctorita plecase!
Buuun. Am luat pauza cateva zile si am incercat din nou. De data asta am mers cu ceva mai mult timp inainte de terminarea programului, inarmat cu rabdare si cu Yetisports instalat pe telefon. Am asteptat vreo ora dar am reusit sa obtin adeverinta. Si, ca sa nu fiu nevoit sa repet experienta cu statul la coada, am intrebat daca se pot face programari. Evident ca raspunsul a fost un NU categoric, pe motiv ca sunt multi batrani care nu stiu sa faca programari, ca e complicat etc, dar…ma invata ea cum sa fac.
La inceputul fiecarei luni, toate persoanele care beneficieaza de medicamente gratuite sau compensate, vin la medic sa-si ia retetele. Asa ca cel mai bine ar fi sa vin mai spre sfarsitul lunii pentru ca atunci sunt mult mai putine persoane. De atunci, am mai mers o singura data la cabinet si am testat varianta propusa. Worked like a charm!
La cabinetele particulare situatia se mai imbunatateste, dar si aici sunt probleme cu programarile. Despre asta, in episodul urmator 
Asta e intr-adevar o problema foarte enervanta.
Problema cu cozile la care pensionarii sunt primii ca n-au ce face acasa, e raspandita peste tot. Nu am absolut nimic cu pensionarii, insa ma enerveaza ca trebuie sa stau eu sa astept pt ca sunt 10 pensionari in fata care ar putea sa stea la rand si dupa ora 9 cand majoritatea incep serviciul.
Pe de alta parte, din pacate sistemul medical sufera de multe probleme, iar cei care pot se orienteaza catre cabinetele particulare. Si din ce in ce mai des, cozile si asteptatul sunt o chestie normala si la aceste cabinete particulare. Devine foarte enervant sa vrei sa te duci la un control, la care ai programare pentru ora x, dar trebuie sa astepti inca 1 ora pana iti vine randul. Si culmea, ei stiu dinainte asta, atunci de ce nu iti spun x+1? Evident ca majoritatea pleaca de la servici pentru o ora ca stiu ca au programare, dar vei intarzia probabil 2 ore, din simplul motiv ca nu stiu sa organizeze programarile cum trebuie (si sa nu uitam ca si platesti pentru asta, deci ar trebui sa aiba grija sa te multumeasca)
nemo, am de gand sa impartasesc si o experienta legata de cabinetele particulare. doar sa am un pic de timp
Tocmai astazi am avut si eu deosebita “placere”sa merg la doctorita mea de familie. Am avut accident de masina duminica la amiaz, pe loc nu mi-am dat seama ca ma doare genunchiul, seara am descoperit ca am o contuzie si a incepuse sa ma doara foarte tare. O sun pe doamna pe la 19(tot calculez cand, doar era duminica si, deh, trebuie sa tin cont asta, desi…exista ambulatoriu…) si imi recomanda gheata si paracetamol.
Cum lucrez in alt judet si lunea trebuia sa fiu la serviciu, o intreb daca poate sa imi dea concediu medical sau nu. La faza asta a fost o adevarata doamna si mi-a explicat ca am dreptul la 45 de zile si ca imi da concediu, dar ca a doua zi, luni, desi avea program de la 13, nu poate ajunge inainte de 16, se o sun, ca poate e mai bine sa merg azi, marti, de dimineata (niciun interes pentru starea piciorului, poate trebuiau raze, poate era o urgenta (asa cum mi-a scris pe foaia de concediu). In fine, luni, ieri, m-a reprogramat pe azi, la ora 12. Azi, la coada, pensionari, vorba voastra, care nu prea aveau ce face acasa. Am staaaaaat la coada, dar ,macar nu m-am plictisit : desi si-a schimbat incaperea cabinetului, si prin usa noii locatii se aude tot… Nu stiu cum e cu confidentialitatea, devreme ce aud si ce vreau si ce nu vreau. In plus, intra pacientul si doctorita cu asistenta isi continua povestile si la cateva minute se autosesizeaza ca mai au pe cineva acolo. Sau, mai grav, zic eu, pacientul spune ce il doare, iar doamna doctor, in mijlocul expunerii pacientului, o intreaba pe asistenta cine stie ce tampenii sau ii spune ce a mai vazut ea sau ce a mai auzit sau ce i-a facut mesterul la teava de scurgere…
revenind la vizita de azi, asistenta mi-a completat formularul, a pus stampilele, pe cand doctorita butona celularul…E drept ca s-a uitat de la 3 metri la genunchiul meu, peste un scaun, a vrut sa imi zica ceva de un calmant, de un unguent pe care mi l-ar putea prescrie, dar si eu m-am razbunat si i-am taiat vorba si i-am spus ca nu ma itereseaza decat partea formala, cea cu concediul (desi genunchiul ma durea, dar mai am ceva medicamente de la o entorsa).
Si, bucuroasa ca am scapat numai cu o ora jumate de stat la coada (vara trecuta am stat 3 ore jumate pentru 7 persoane, dar se pare ca avea chef de povesti, ca si pe mine m-a tinut cu aiureli de vorba), m-am intors acasa. La poarta (parintii mei si doctorita sunt in mediu rural) constat ca nu imi scrie codul pt indemnizatie (doua cifre intr-un patrat si transcrierea lor in litere)…si, bineinteles, a trebuit sa ma reintorc la cabinet, sa stau la coada (norocul ca a venit asistenta pe hol si si-a dat seama de gafa si mi l-a completat in 5 secunde)… Ca azi, sa aud de la o vecina, ca ieri a fost de fata cand un domn a venit cu o adeverinte pe care i se gresise numaru.
Si, sa nu uit, pe la 12:30, cand mai eram 3 la coada, de fata cu un pacient a intrebat-o pe asistenta (care tot iesea) daca mai e cineva si a fost foarte agasata ca mai suntem inca si ea vroia sa plece, desi are program pana la 14. si tinand cont ca totul se auzea afara… Si, oricum, orele de teren sunt ore de stat acasa…
rectific : pe adeverinta i se gresise numele, ca asistenta a trecut numele unei persoana despre care povesteau ea si doctorita in paralel…
elf, faza cu statul la povesti am patit-o si eu. La un moment dat, eram urmatoarea persoana care trebuia sa intre in cabinet. S-a deschis usa, iar eu deja ma ridicasem in picoare sa intru. Dupa vreo 10 minute cu usa intredeschisa, timp in care am ascultat fara sa vreau toata discutia, usa s-a inchis. Cred ca am mai asteptam inca vreun sfert de ora sa termine ce aveau de discutat, orice altceva in afara de probleme medicale
Asta e, sa speram ca nu trebuie sa ajungem pe acolo prea des. Sanatate!